Pe unde umbli?

Mi-e dor să fiu îndrăgostită…
Sus să fie jos…
Pământul – plat,
dar infinit de mare;
pe care să-l cutreier
cu el de mână
în lung și-n lat.

Mi-e dor de parfumul hainelor lui
câteodată transpirate
pe care le vedeam
ca petalele unui trandafir,
din care se scurg, mici și proaspete, ca secundele tinereții,
picături de rouă…
ce se vor usca într-o clipă,
rămânând doar amintirea.

Până atunci, în secundele care vor trece
presupusul iubit
va călători – ba va veni, ba va pleca
lăsându-mi inima rece;
în care, totuși, se zbate o flacără nestinsă –
care nu se vede, dar trăiește
(ca dorul meu de-a fi îndrăgostită).

Durerea aceea și lacrimile
care îmi aduc aminte de hainele lui transpirate
Sunt mult mai dulci
decât imaginea solitară, cu privire de gheață,
la care, în fiecare dimineață mă uit în oglindă,
mărturisindu-i cu un adânc oftat:
“Mi-e dor să fiu îndrăgostită!”

Advertisements

One thought on “Pe unde umbli?

  1. Adriana -" diriga " says:

    Ambiguitatea randurilor tale este provocatoare ! Sa fie un “zburator” mitic ?! Nu doar atat , e clar ! Ma intreb cum l-ai intuit, cum ti-a venit ideea ? De asemenea titlul este foarte inspirat , sugereaza dorul , nazuinta spre ceva necunoscut !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s